Satelitul care are la bord noul motor spațial este Beihangkongshi 1, lansat acum un an, dar ale cărui rezultate au fost comunicate abia acum. Este propulsat de un motor bazat pe o plasmă de iod. Majoritatea motoarelor spațiale utilizate curent funcționează pe bază de xenon, dar acesta este o substanță rară, scumpă de produs și greu de stocat.
Context
Xenonul este un gaz rar care se găsește în atmosferă în raport de 1 la 11.5 milioane și este destul de dificil și costisitor de extras. Un kilogram de xenon costă aproximativ 850 de dolari și, odată cu creșterea cererii datorată lansării unor noi constelații de sateliți, se estimează că acest gaz se va scumpi și mai mult. În comparație, un kilogram de iod costa doar 31 de dolari.
Mai mult, xenonul trebuie păstrat în rezervoare de mare presiune (la 100-200 de atmosfere), ceea ce necesită instalații speciale, grele și scumpe. Iodul este solid în condiții normale și poate fi extras ușor, iar motorul pe bază de iod cântărește doar 1,2 kg, având forma unui cub cu latura de aproximativ 10 cm. Iodul este trimis în spațiu în stare solidă, într-un rezervor special din aluminiu, pentru a-l proteja de stresul mecanic asociat lansării la bordul unei rachete. Cu ajutorul unor încălzitoare, acesta sublimează (trece direct de la solid la gaz) iar gazul rezultat este transformat în plasmă cu ajutorul unei antene inductive. După aceea, este accelerat de o tensiune de 1000 de volți la o viteză de 40 de kilometri pe secundă. Astfel, motorul, cu o putere de 55 W (0.07 cai putere), dezvoltă o forță echivalentă unei greutăți de 80 de miligrame. Pare foarte puțin, dar este mai mult decât suficient pentru un satelit, care are nevoie de forțe mici, pentru a nu stresa mecanic dispozitivele și pentru a evita vibrațiile.
Motoarele electrostatice sunt folosite în mod uzual de către sateliți și stații spațiale pentru a face mici ajustări, corecții de orbită, evitarea unor coliziuni sau reintrarea în atmosferă la sfârșitul vieții, dar au fost folosite și pentru misiuni în afara orbitei Pământului. Acestea folosesc electricitatea pentru a accelera ioni (uzual de xenon) la viteze foarte mari, folosind reculul pentru a manevra satelitul sau proba spațială.
Sursa: nature.com
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.