Saga Nord Stream 2 continuă, În ciuda faptului că majoritatea actorilor originali implicați, Angela Merkel (fostul cancelar german), David Cameron (fostul premier britanic), Petro Poroșenko (fostul președinte ucrainean),Jean-Claude Juncker sau Matteo Renzi (foști lideri europeni) au părăsit scena politică. Doar președintele Putin se mai află în funcție.
Cameron gone. Renzi gone. Obama gone. Hollande goes soon. Merkel..? pic.twitter.com/8jUpNsyLb7
— Robert Kimbell (@Rob_Kimbell) January 20, 2017
Anunțată pentru prima dată în 2015, gazoductul de 11 miliarde de dolari deținut de gigantul energetic al Rusiei, Gazprom, a fost construită pentru a transporta gaz din vestul Siberiei în Germania, prin Marea Baltică și ocolind Ucraina și Polonia. Are ca scop să dubleze capacitatea conductei Nord Stream 1 și să alimenteze 26 de milioane de locuințe germane.
Fostul cancelar german Merkel a susținut în repetate rânduri că scopul conductei este pur comercial, dar The Guardian punctează că proiectul are consecințe geostrategice vaste, “cu fiecare centimetru de țeavă se duce o luptă politică și juridică”, și puține proiecte de inginerie au ridicat atâtea probleme: restaurarea imperiului post-sovietic, criza climatică, agresiunea americană a Europei, îmbrățișarea emoțională a Rusiei de către Germania, puterile legale ale Comisiei Europene, lobby-ul corporativ, prognoza energetică și modelul monopolist al Gazprom. Cei mai înverșunați critici ai săi au descris-o ca fiind o trădare modernă la scara pactului Molotov-Ribbentrop din 1939.
“Oferindu-i lui Putin o astfel de pârghie potențială asupra securității energetice europene, conducta de 1.200 km lasă Europa la cheremul lui. Dacă Putin dorește o nouă Ialta, o nouă reglementare a graniței cu Europa, atunci gazul și dependența Europei de rezervele rusești a devenit un mijloc de a realiza acest lucru. Criticii Nord Stream 2 spun că nu este atât de mult despre crearea de capacitate suplimentară, cât despre înlocuirea principalei căi existente pentru gazul rusesc către Europa, care trece prin Ucraina”, descrie The Guardian.
Construcția conductei a fost finalizată în septembrie, după multe amânări și obstacole legale. Dar consiliul de administrație Gazprom așteaptă acum permisiunea legală finală din partea autorităților germane de reglementare pentru a începe să livreze gaz. Conducta are o capacitate anuală de 55 de miliarde de metri cubi, mai mult de jumătate din cei 95 de miliarde de metri cubi de gaz consumat de germanii până în 2019.
Ucraina se teme că, prin ocolirea propriei rute de gaze din Rusia către Europa, noua conductă, parte a unei strategii mai ample a Rusiei de a tăia legăturile cu republicile post-sovietice, o va priva de taxele de tranzit extrem de necesare, echivalentul a 4% din PIB-ul său. Kievul susține și că proiectul va crește controlul și cota Rusiei pe piața europeană a gazelor și, prin urmare, îi va oferi lui Putin șansa de a șantaja Europa.
Polonia, Țările Baltice, Italia, Marea Britanie și Comisia Europeană susțin perspectiva Ucrainei. Toți au adus în discuție blocajele de aprovizionare cu gaz rusesc din 2006 și 2009 și amenințările recente ale lui Putin la adresa Moldovei, pentru a argumenta că rușii n-au nicio reținere în a închide robinetele pentru a-și asigura avantajul geostrategic.
Analiza integrală pe The Guardian
Sursa foto: Gazprom.
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.