Marea Britanie. Reducerea săptămânii de lucru la patru zile în sectorul public ar putea crea până la o jumătate de milion de noi locuri de muncă și ar contribui la reducerea șomajului preconizat în următoarele luni.

Pe fondul îngrijorării faptului că șomajul va crește după ce guvernul va reduce schema de ajutor pentru angajați, o asociație specializată în analize privind piața muncii îi propune ministrului Finanțelor, Rishi Sunak, să reducă săptămâna de lucru la patru zile în sectorul bugetar, cu păstrarea salariilor la același nivel.   

Studiul efectuat de această asociație arată că reducerea programului de la 40 la 32 de ore pe săptămână ar putea crea până la 500 de mii de noi locuri de muncă, pentru a putea realiza cu personal suplimentar aceleași sarcini de serviciu. Această măsură ar costa bugetul UK între 5,4 și 9 miliarde de lire pe an și ar reprezenta o creștere cu 6% a cheltuielilor de personal, cu puțin peste 1% a bugetului total.

În sectorul public lucrează peste 5 milioane de oameni, aproximativ unul din șase dintre toți angajații, însă în localitățile mai mici, proporția este de 20%. Banca Angliei estimează că rata șomajului va crește de la puțin sub 4%, cât era înainte de pandemie, la 7,5% până la sfârșitul anului.

Un purtător de cuvânt al guvernului a declarat că: „Nu este de competența guvernului să stabilească modele de lucru pentru companii sau angajații lor. Important este că aceștia au flexibilitatea de a conveni un model de lucru care li se potrivește. Acest lucru se aplică și funcției publice, iar angajamentul nostru față de munca flexibilă este unul dintre motivele pentru care ne clasăm în mod consecvent drept unul dintre cei mai buni angajatori din Marea Britanie.”

O astfel de măsură a mai fost aplicată în Marea Britanie de Guvernul Thatcher în timpul recesiunii din 1979-1982, dar istoric ea vine de la Marea Depresie, când Președintele Roosevelt a introdus săptămâna de lucru de maximum 40 de ore tocmai pentru a combate șomajul.

Schema Kurzarbeit din Germania, aplicată în timpul crizei economice din 2008 (adoptată și acum pe fondul pandemiei) este oarecum similară, în sensul în care nu modifică numărul zilelor lucrătoare ci numărul orelor lucrate, prin subvenționarea temporară cu bani de la guvern a diferenței de salarii.

Surse: The Guardian, autonomy.work