Fie că este vorba despre ofensiva agresivă a prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu, în Gaza, sau de modul în care Recep Tayyip Erdogan înțelege să-și aresteze rivalul politic, în Turcia, de expansiunea militaristă a generalului Prabowo Subianto, în Indonezia, toți autocrații lumii se simt acum încurajați, arată Financial Times.
“Trecerea Statelor Unite în tabăra autocratică este o lovitură devastatoare pentru guvernanța globală. Diferiți actori politici probabil gândesc că acum vor putea face ceea ce înainte nu puteau, iar asta încurajează un soi de aventurism politic în țări mai mari și mai mici de pe mapamond”, a comentat Nicholas Bequelin, cercetător la Yale Law School, adăugând că Trump are o preferință clară pentru conducătorii în forță față de cei care se supun supravegherii democratice a puterii.
În Turcia, “frânele internaţionale mai slabe” au dus la arestarea lui Ekrem İmamoğlu, primarul Istanbulului şi cel mai serios opozant al lui Erdogan, în cei peste 20 de ani de când acesta conduce Turcia. Erdogan ar fi făcut probabil oricum acest gest, dar modul în care Trump se comportă în SUA i-a creat o oportunitate. Administrațiile anterioare ale SUA au condamnat adesea abuzurile de putere percepute în alte țări, dar SUA nu au avut absolut nicio reacție la arestarea lui İmamoğlu. Departamentul de stat a spus inițial că e o chestiune internă. Ulterior, deși secretarul de stat Marco Rubio “și-a exprimat îngrijorarea cu privire la arestările și protestele recente”, Steve Witkoff, trimisul special al SUA în Orientul Mijlociu, a făcut o relatare a unei “strălucite conversații” pe care Donald Trump și Erdogan au avut-o. “Există doar o mulțime de vești bune și pozitive care vin din Turcia chiar acum”, a spus el.
În același registru trebuie trecută și represiunea lui Netanyahu, în Israel, împotriva instituțiilor independente, inclusiv demiterea șefului agenției de informații interne care îl investiga chiar pe el, un ecou al narațiunii lui Trump privind “lupta împotriva statului paralel”.
În Africa, unde constrângerile instituționale asupra liderilor sunt fragile, mulți politicieni laudă stilul de conducere al lui Trump, pe care îl consideră mai cinstit în tranzacționalismul său nedisimulat.
Președintele Paul Kagame din Rwanda, un fan declarat al lui Trump, a intensificat, imediat după învestirea acestuia la Casa Albă, invazia mascată în estului Republicii Democrate Congo. În ianuarie și februarie, rebelii susținuți de Rwanda au capturat Goma și apoi Bukavu, capitalele a două provincii importante din RD Congo.
Președintele Nigeriei, Bola Tinubu, a suspendat săptămâna trecută guvernatorul și pe toți parlamentarii din statul Rivers, bogat în petrol.
Alți lideri cu tendințe autocratice au celebrat în mod deschis faptul că Trump atacă pârghiile de control democratic ale puterii executive – săptămâna trecută, când un judecător federal american a suspendat expatrierile și a ordonat (fără succes) întoarcerea zborurilor care transportau presupuși membri ai bandelor venezuelene în El Salvador, liderul salvadorean Nayib Bukele a batjocorit instanțele americane, postând pe X: “Oopsie. Prea târziu”, însoțit de un emoji care râde. Bukele a ordonat poliției și forțelor militare să efectueze arestări în masă a presupușilor membri ai unei bande, în proceduri judiciare sumare ce încalcă drepturile omului și regulile unei justiții echitabile. Un videoclip postat de Bukele săptămâna trecută, în care sute de venezueleni încătușați sunt duși într-o închisoare din Salvador, a fost repostat de Rubio și Elon Musk, care i-au mulțumit președintelui din El Salvador pentru acțiunile sale.
Experții mai arată că, paradoxal, în țări precum Turcia sau Israel, oamenii ar putea fi mai atenți la încălcări ale drepturilor fundamentale decât sunt în SUA.
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.