Neînțelegeri între Franța și Germania, în privința prioritizării achizițiilor de armament din țările membre UE. Macron vrea ca industria europeană să fie beneficiara exclusivă a eforturilor de înarmare, în timp ce nemții insistă că trebuie cointeresate și UK, Norvegia, Elveția și Turcia, țări partenere, cu aceleași interese.

Potrivit Financial Times, în timpul summitului de joi al Consiliului European, Emmanuel Macron și Olaf Scholz au avut divergențe pe tema abordării contractelor de înarmare rapidă din fondul de 150 de miliarde de dolari pe care Comisia Europeană îl va pune la dispoziție țărilor membre.

Președintele francez, care susține de mult timp o creștere a autonomiei europene și stimularea producției industriale interne, a spus că nu ar trebui ca UE să își schimbe dependența de un partener extern (SUA) cu o dependență de alți parteneri externi. Dar Marea Britanie și Norvegia fabrică deja armament esențial, care poate fi achiziționat imediat, iar Germania a susținut că acestea (alături de Elveția și Turcia) trebuie cointeresate, mai ales că țările UE au în acest moment lacune de producție în capacități critice.

Spre exemplu, Norvegia face sistemele antiaeriene NASAMS, considerate chiar mai performante decât Patriot (americane) în angajarea rachetelor de croazieră și a aeronavelor care zboară la altitudine joasă. De asemenea, Europa are puține opțiuni de producție a rachetelor cu rază lungă, precum și a sistemelor de spionaj și țintire. Dar Macron susține că soluția este “să identificăm cei mai buni oameni de afaceri și cele mai bune companii pe care le avem” și să prioritizăm către acestea finanțarea de 150 de miliarde de euro, bani pe care UE îi va împrumuta.

Financial Times arată că, cel mai probabil, fiecărei țări membre UE i se va cere “să examineze dacă poate prioritiza comenzile de aramament către companii din UE”. Totuși este improbabil ca acestea să fie exclusive, achizițiile militare fiind un domeniu sensibil pentru fiecare țară în parte, exceptat chiar și de la regulile de licitație și transparență ale UE.

FT mai arată că, în ciuda consensului general privind necesitatea unei reînarmări rapide a țărilor UE, acestea s-a putea împotmoli la fel cum s-a mai întâmplat și cu “Programul european pentru industria de apărare”, un fond de 1,5 miliarde de euro care ar fi trebuit să acorde fonduri nerambursabile țărilor membre, dar care a tot fost amânat în ultimii doi ani tocmai pentru că Franța a încercat să impună o limitare a cheltuielilor pentru componentele extra-UE.

Sursa: FT