Grupul, format din fostul secretar general al ONU Ban Ki-moon, fostul președinte al Irlandei Mary Robinson, fostul șef al ONU pentru climă Christiana Figueres și un climatolog cunoscut la nivel mondial, Johan Rockström, solicită Organizației Națiunilor Unite ca viitoarele reuniuni privind clima să se desfășoare “doar în țări care pot demonstra un sprijin clar pentru acțiunile climatice și care au norme mai stricte privind lobby-ul pentru combustibilii fosili”. Aceștia subliniază faptul că, în acest moment, conferința nu-și mai atinge scopul, fiind nevoie “să trecem de la negociere la implementare”.
Summitul COP29 din acest an are loc la Baku, în Azerbaidjan, țară care este un important producător de combustibili fosili, petrolul și gazele reprezentând jumătate din exporturile sale. Conferința de anul trecut a avut loc, de asemenea, într-un stat petrolier, Emiratele Arabe Unite, iar președintele acelei ediții, Sultan Al Jaber, și-a păstrat funcția principală de director al companiei petroliere naționale a țării, Adnoc.
Chiar înainte de deschiderea COP29, unul dintre membrii-cheie ai echipei de organizare a guvernului azer a fost filmat în timp ce oferea asistență pentru încheierea unor acorduri privind combustibilii fosili. Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a remarcat, de asemenea, la ceremonia de deschidere, că petrolul și gazele din țara sa sunt “un dar de la Dumnezeu”.
“Avem nevoie de criterii stricte de eligibilitate pentru a exclude țările care nu sprijină eliminarea treptată/tranziția de la combustibilii fosili. Țările gazdă trebuie să își demonstreze nivelul ridicat de ambiție pentru a susține obiectivele Acordului de la Paris”, a scris grupul de experți. Aceștia mai evidențiază faptul că, la ediția de anul trecut și la cea din acest an, “cei care fac lobby pentru cărbune, petrol și gaze sunt mai numeroși (n.r. peste 1.700) decât reprezentanții instituțiilor științifice, ai comunităților indigene și ai națiunilor vulnerabile (puțini peste o mie). Nu putem spera să realizăm o tranziție echitabilă fără reforme semnificative care să asigure reprezentarea echitabilă a celor mai afectați”.
COP29 se concentrează pe modul în care țările sărace pot primi suficienți bani pentru a fi ajutate să reducă emisiile de gaze cu efect de seră și să se adapteze la efectele fenomenelor meteorologice extreme determinate de schimbările climatice. Țările sărace vor avea nevoie de cel puțin un miliard de dolari pe an până în 2030 pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris și pentru a ajuta la limitarea creșterii temperaturii globale la 1,5°C peste nivelurile preindustriale. Aproape o treime din această sumă ar trebui să provină din țările dezvoltate, fie prin intermediul instituțiilor precum Banca Mondială, fie prin finanțare directă, potrivit unui raport întocmit de mai mulți economiști, în timp ce restul sumei ar trebui să provină din sectorul privat.
Cu toate acestea, nu există încă un acord din partea țărilor dezvoltate cu privire la suma pe care sunt dispuse să o furnizeze și în ce condiții, sau cu privire la ce alte țări – inclusiv țările petroliere și principalele economii emergente, cum ar fi China – ar trebui să contribuie la această finanțare.
Sursa: The Guardian
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.