Alegeri anticipate în Franța. Potrivit exitpolurilor, extrema dreaptă a câștigat primul tur, cu cel puțin 33% din voturi, ceea ce o poziționează la limita unei posibile majorități absolute după turul al II-lea, care va avea loc peste o săptămână.

UPDATE, ora 21.00. Un exitpoll comandat de BFMTV, RMC și La Tribune, arată că Reuniunea Națională (extrema dreaptă) a obținut 33% din voturi, la nivel național, în timp ce Noul Front Popular (extrema stângă) s-a clasat pe locul al doilea (cu 28,5%), urmat de alianța “Împreună”, a președintelui Macron, cu 22% din voturi.

Deși “Împreună” are un scor ceva mai bun decât la alegerile europene, BFMTV proiectează că extrema dreaptă este acum poziționată pentru a obține între 260 și 310 de locuri în Parlament, pentru majoritate absolută fiind nevoie de 289 de deputați.

Sistemul electoral francez prevede că în circumscripțiile în care niciun parlamentar nu obține 50% din voturi se organizează un al doilea tur (pe 7 iulie) între candidații care au cel puțin 12,5%.

Prezența estimată la vot a fost de 69,7%, cea mai mare din 1986 și până astăzi. Spre comparație, în primul tur al alegerilor legislative din 2022, procentul celor care au mers la vot a fost de 47,51%.

UPDATE, ora 16. La amiază, în primul tur al alegerilor, s-a înregistrat cea mai mare prezență la vot din ultimii 40 de ani. Sondajele arată că, pentru prima dată de la ocupația nazistă din timpul războiului, extrema dreaptă ar putea prelua jumătate din locurile din adunare.

Duminică dimineața, s-a prezentat un număr record de persoane la primul tur al alegerilor anticipate. La prânz, aproape 26% dintre alegători votaseră deja, cu 7,5% mai mult față de 2022 – cea mai mare prezență la vot din ultimele patru decenii. Secțiile de votare se vor închide la ora 19 (după ora României) în orașele mici și la ora 21 în marile orașe. Totuși, rezultatele finale nu vor fi cunoscute până pe 7 iulie, când va avea loc al doilea tur al alegerilor.

Participarea alegătorilor este un factor esențial, deoarece va determina câți dintre candidații centriști ai alianței Ensemble, a președintelui Emmanuel Macron, se vor califica pentru turul final de votare de săptămâna viitoare.

Deși este dificil să se facă previziuni având în vedere formatul de votare în două tururi, sondajele sugerează că Reuniunea Națională (RN) ar putea câștiga o majoritate absolută de 289 din cele 577 de locuri din adunare. Acest lucru l-ar forța pe Macron să formeze un guvern “de coabitare” incomod și l-ar obliga să-l numească pe protejatul lui Marine Le Pen, Jordan Bardella, în funcția de prim-ministru. În acest caz, RN ar conduce guvernul, afacerile interne și ar stabili bugetul, în timp ce Macron ar rămâne șeful armatei și ar conduce politica externă. Au existat trei coabitări în istoria postbelică a Franței, dar niciuna nu a implicat partide cu viziuni atât de diametral opuse.

Alegerile ar putea duce, de asemenea, la un parlament blocat, în care nu există o majoritate care să susțină un prim-ministru. Ar urma o paralizie politică, iar Macron nu poate convoca o altă dizolvare a parlamentului timp de un an.

De altfel, mai există posibilitatea ca cei care obțin o majoritate absolută în primul tur să își câștige locurile din adunare imediat, însă acesta este un eveniment foarte rar.

Știrea inițială:

Alegătorii francezi sunt chemați duminică la urne pentru un moment pe care AFP îl numește “excepțional în întreaga istorie politică a Franței: primul tur al alegerilor parlamentare anticipate ar putea aduce și primul guvern de extremă-dreapta de după ocupația nazistă din cel de-al Doilea Război Mondial”.

Sistemul electoral francez este unul complex, în două tururi, și nu reflectă proporțional sprijinul la nivel național pentru un partid. Astfel, fiecare parlamentar este ales la nivel de district, iar un candidat are nevoie de peste 50% din voturi pentru a fi ales. Asta face probabil ca la finalul acestei zile să fie cunoscuți foarte puțini parlamentari, cei mai bine clasați (cu peste 12,5% din voturi) urmând să fie votați într-un al doilea tur, pe 7 iulie.

În unele cazuri, trei sau patru persoane ajung în turul al doilea, deși unii se pot retrage pentru a îmbunătăți șansele unui alt concurent – o tactică folosită adesea în trecut pentru a bloca candidații de extremă dreapta.

Trei blocuri politice majore sunt acum în preferințele publicului: Reuniunea Națională (RN – Rassemblement National) de extremă dreapta, care poate obține majoritatea absolută, coaliția Noul Front Popular, care include forțe de extrema stângă, este pe poziția a doua, iar alianța de centru a președintelui Emmanuel Macron este abia pe poziția a treia. Așadar bătălia se dă între extrema dreaptă și extrema stângă, dar Macron ar putea arbitra formarea guvernului.

Se așteaptă ca liderii partidelor cheie să-și dezvăluie strategia de alianțe între cele două runde electorale. “Acest lucru face ca rezultatul celui de-al doilea tur de scrutin să fie extrem de incert, dependent de manevrele politice și de modul în care reacționează alegătorii”, mai remarcă AFP.

Mandatul prezidențial al lui Emmanuel Macron este până în 2027 și acesta a dat asigurări că nu va demisiona înainte de această dată, chiar dacă va fi obligat să coabiteze cu un guvern dominat fie de extrema dreaptă fie de cea stângă. Constituția Franței prevede un sistem semiprezidențial cu puteri sporite (față de România) pentru președinte, care poate demite oricând guvernul sau poate dizolva parlamentul, așa cum Macron a și făcut după alegerile europene de pe 9 iunie.

Istoria modernă a Franței a mai cunoscut coabitări între un președinte aflat în divergență politică cu guvernul, ultima fiind în mandatul președintelui conservator Jacques Chirac, care a guvernat cu un guvern socialist între 1997 și 2002.

Deși președintele își asumă mai puține responsabilități de politică internă atunci când este în divergență cu guvernul, el păstrează în continuare unele competențe în materie de politică externă și de apărare pentru că este responsabil de negocierea și ratificarea tratatelor internaționale. Președintele este, de asemenea, comandantul forțelor armate și deținătorul codurilor nucleare.

Deși are posibilitatea de a nu contrasemna ordonanțele de urgență ale guvernului, prim-ministrul poate cere Adunării Naționale să le voteze, iar acestea vor intra în vigoare în ciuda vetoului prezidențial.

Adevărata problemă în actualul context politic din Franța este că atât extrema-dreaptă, cât și coaliția de stânga, au abordări radical diferite de cele ale lui Macron în politica externă și mai ales cu privire la războiul din Ucraina și la rolul Franței în UE.

Jordan Bardella, liderul partidului Reuniunea Națională și cel mai probabil viitor premier, vrea să oprească livrările de rachete franceze pentru Ucraina, dar și să taie din contribuția Franței la bugetul UE, pentru a-și îndeplini promisiunile populiste.

AFP remarcă faptul că Macron ar putea încerca să construiască o coaliție de largă uniune națională, care ar include și partidele de stânga și pe cele de dreapta extremă, opțiune care pare însă greu de acceptat de cele două extreme.

O altă opțiune complicată ar fi numirea unui guvern de tehnocrați neafiliat politic, dar care ar trebui totuși să obțină o majoritate în Adunarea Națională.