Analiză Reuters. Industria de armament din Europa de Est produce arme, muniții și alte provizii militare într-un ritm nemaivăzut de la Războiul Rece, în efortul de a ajuta Ucraina.

Aliații au furnizat Kievului arme și echipamente militare încă de la începutul invaziei rusești de pe 24 februarie, epuizându-și astfel propriile stocuri. Statele Unite și Marea Britanie au acordat cel mai mare ajutor militar Ucrainei între 24 ianuarie și 3 octombrie, arată un studiu al Institutului Kiel pentru Economia Mondială. Polonia se află pe locul trei și Cehia pe locul nouă.

Încă îngrijorate de Rusia, unele țări din fostul Pact de la Varșovia văd ajutorul oferit Ucrainei ca pe o chestiune de securitate regională. Dar unii oficiali guvernamentali și analiști consultați de Reuters au spus că acest conflict a reprezentat, de asemenea, și noi oportunități pentru industria de armament din regiune.

“Ținând cont de realitatea războiului care are loc în Ucraina și de atitudinea vizibilă a multor țări care vizează creșterea cheltuielilor în domeniul bugetelor de apărare, există o șansă reală de a intra pe noi piețe și de a crește veniturile din export în următorii ani”, a spus Sebastian Chwalek, CEO al Grupului de Armament din Polonia (PGZ). Grupul, care este deținut de stat, controlează peste 50 de companii care produc arme și muniție, de la transportoare blindate la drone.

Acesta plănuiește să investească până la 1,8 miliarde de dolari în următorul deceniu, mai mult decât dublul obiectivului său de dinainte de război, pentru dezvoltarea de armament. Investiția include și noi facilități situate cât mai departe de granița cu aliatul Rusiei, Belarus, din motive de securitate, a spus Chwalek. De asemenea, oficiali guvernamentali din Polonia, Slovacia și din Republica Cehă au declarat că vor să crească capacitatea de producție de armament și se grăbesc să angajeze muncitori.

Imediat după atacul Rusiei, unele armate și producători est-europeni au început să-și golească depozitele de arme și muniții din epoca sovietică, cu care ucrainenii erau obișnuiți, în timp ce Kievul aștepta echipamente la standardele NATO din partea Occidentului.

Livrările către Ucraina au inclus cartușe de artilerie de calibre “estice”, cum ar fi cartușe de obuzier de 152 mm și rachete de 122 mm neproduse de companiile occidentale, au declarat oficiali și companii. Potrivit acestora, Ucraina a achiziționat arme și echipamente prin donații de la guverne și prin contracte comerciale directe între Kiev și producători.

Pe măsură ce aceste stocuri s-au redus, fabricile de arme au intensificat producția atât de echipamente mai vechi, cât și de cele moderne, pentru a menține aprovizionarea. Livrările de arme au ajutat Ucraina să lupte contra forțelor ruse și să își recupereze din teritoriu. Chwalek a spus că PGZ va produce acum 1.000 de sisteme portabile de apărare antiaeriană Manpad Piorun în 2023 (însă nu toate pentru Ucraina), comparativ cu 600 în 2022 și 300 până la 350 în anii precedenți.

Companiile și oficialii care au discutat cu Reuters au refuzat să ofere detalii specifice despre livrările militare către Ucraina, iar unii nu au dorit să fie nominalizați, din motive de securitate și comerciale.

Industria de arme din Europa de Est datează din secolul al XIX-lea, când cehul Emil Skoda a început să producă arme pentru Imperiul Austro-Ungar. În timpul comunismului, fabricile uriașe din Cehoslovacia, cel de-al doilea mare producător de arme al Pactului de la Varșovia, Polonia și din alte părți ale regiunii, au oferit locuri de muncă, producând arme pentru conflictele din Războiul Rece pe care Moscova le-a început în întreaga lume.

“Republica Cehă a fost una dintre puterile exportatorilor de arme și avem personalul, baza materială și liniile de producție necesare pentru a crește capacitatea”, a declarat ambasadorul ceh la NATO, Jakub Landovsky. Prăbușirea URSS și extinderea NATO în regiune au împins companiile să se modernizeze, dar “ele încă pot produce rapid echipamente militare, precum muniție care să se potrivească sistemelor sovietice”, a spus Siemon Wezeman, cercetător la Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm.

Analiză integral la Reuters.