Analiză DW. Rusia vrea ca Ucraina să devină “țară neutră”, dar în urma agresiunii sale de acum tot mai multe țări neutre vor să se alăture NATO. După invadarea Crimeei din 2014, garanțiile de securitate pentru neutralitate nu mai valorează mare lucru.

Una dintre condițiile Rusiei pentru a pune capăt conflictului actual este ca Ucraina să revină la neutralitate. “Aceasta este o variantă care se discută și ar putea fi văzută ca pe un anumit compromis”, a declarat recent purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dimitri Peskov.

Ucraina a devenit stat neutru când și-a câștigat independența, în 1991, statut consfințit prin Memorandumul de renunțare la armele nucleare din 1994. După anexarea Crimeei din 2014, Parlamentul Ucrainei a votat cu o mare majoritate modificarea Constituției incluzând apartenența la Uniunea Europeană și la NATO ca obiective de stat. Cu toate acestea, cererea de aderare a fost mereu amânată de teama unui posibil conflict cu Rusia.

Neutralitatea este de mai multe feluri și poate fi înțeleasă urmărind situația Austriei, Suediei și Finlandei. Austria, ca și Germania, a fost ocupată de cele patru puteri aliate la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial: SUA, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Franța. Uniunea Sovietică a fost de acord să se retragă din Austria cu condiția ca aceasta să rămână în “neutralitate eternă”, care a fost apoi și consacrată în Constituția țării din 1955. 

Suedia, spre deosebire de Austria, a ales să opteze pentru neutralitate. Suedia este o țară neutră de mai bine de 200 de ani, de când a trebuit să cedeze Finlanda, care pe atunci atunci era teritoriu suedez, în urma războiului cu Imperiul rus din 1809.

Finlanda și-a câștigat independența în 1917, dar a fost mai multe decenii în dificultate, deoarece Uniunea Sovietică a refuzat să-i și recunoască independența, iar în 1939 a și fost invadată de aceasta. Deși Finlanda a rezistat eroic, după câteva luni de război a trebuit să cedeze către URSS părți din provinciile Karelia și Salla. Pentru Finlanda, neutralitatea a fost un mod de a-și păstra suveranitatea, chiar dacă asta a lăsat puțin spațiu de manevră în politica externă pe perioada Războiului Rece.

Cu toate că Austria, Finlanda și Suedia nu au aderat la nicio alianță militară, neutralitatea lor s-a diluat odată cu aderarea la Uniunea Europeană, în 1995. La fel ca NATO, UE are o politică externă și de securitate comună, iar aceasta include și elemente militare. Săptămâna aceasta miniștrii de externe ai UE au convenit să înființeze o forță de răspuns rapid de până la 5.000 de soldați. Suedia și Finlanda, sunt deosebit de dornice să coopereze militar cu NATO. În iunie anul trecut, Suedia și Finlanda au invitat șapte țări NATO, inclusiv Germania, să participe la exercițiul Arctic Challenge 2021.

Atât istoricul suedez Leos Müller, cât și fostul prim-ministru finlandez Alexander Stubb văd războiul de acum din Ucraina ca pe un eveniment dramatic. “Războiul lui Putin a spulberat ordinea mondială de după 1945”, spune Müller, în timp ce Stubb se așteaptă ca Europa să fie divizată pentru mulți ani de acum înainte. “Va fi o nouă cortină de fier trasă între Rusia, care este autoritaristă, totalitară și agresivă, și restul Europei, care este pașnic, democratic și internaționalist. Deci asta înseamnă că Rusia, care de-a lungul istoriei s-a considerat întotdeauna izolată și atacată de restul lumii, va fi de acum pe deplin și complet izolată.”

Atât Suedia cât și Finlanda se simt acum “expuse strategic” Rusiei, spune Leos Müller. Finlanda are o graniță lungă cu Rusia, în timp ce chiar peste Marea Baltică, Estonia și Letonia, membre NATO, care au minorități mari de limbă rusă, au devenit extrem de îngrijorate pentru propria lor siguranță. Iar exclava rusă Kaliningrad deține o bază de rachete cu rază medie de acțiune situată pe Coasta Baltică, la doar 800 de kilometri de Helsinki și Stockholm.

Suedia și Finlanda discută acum dacă ar trebui să renunțe la neutralitatea lor și să se alăture NATO. “Nu este o întrebare dacă, ci când”, spune fostul premier finlandez. Potrivit sondajelor recente, 62% dintre finlandezi sunt acum în favoarea aderării, cu doar 16% împotrivă. “Procesul în guvern și în parlament a fost pus în mișcare. Trenul a părăsit gară. Destinația sa finală va fi sediul NATO”, a mai spus Stubb.

Dar Leos Müller din Stockholm este mai puțin sigur. În Suedia, doar 41% dintre cetățeni susțin aderarea la NATO, în timp ce 35% se opun, iar problema aderării la NATO ar putea fi principala temă de dezbatere în campania pentru alegerile parlamentare suedeze din septembrie. De la izbucnirea războiului, starea de spirit s-a schimbat mult, spune Müller, și crede că dacă atât Suedia, cât și Finlanda decid să se alăture, atunci o vor face împreună, într-o mișcare coordonată.

Nu a existat nicio mișcare comparabilă în Austria până acum, dar Austria se află într-o poziție geo-strategică foarte diferită, în mijlocul Europei, înconjurată de țări NATO.

Concluzia DW este că dacă Suedia și Finlanda încearcă să renunțe la neutralitatea lor din cauza amenințării ruse, ele nu pot servi drept modele pentru o Ucraina neutră. Leos Müller consideră că neutralitatea nu ar funcționa oricum pentru Ucraina – alte state sau organizații internaționale, precum Statele Unite, Rusia sau NATO, ar trebui să protejeze această neutralitate și să protejeze Ucraina în cazul unui atac. Dar exact asta a fost situația înainte de invadarea Crimeei, iar Rusia a încălcat acordurile și dreptul internațional. Mai mult, Rusia cere “demilitarizarea Ucrainei” – o cerere de neconceput pentru o țară neutră, crede Müller. La fel ca Suedia sau Elveția, chiar și o Ucraina neutră ar avea nevoie de capabilități de apărare.

Ucraina a aflat deja că garanțiile internaționale se pot dovedi a fi lipsite de valoare: în 1994, prin Memorandumul de la Budapesta, Rusia, Statele Unite și Marea Britanie s-au angajat să respecte suveranitatea și granițele Ucrainei. Douăzeci de ani mai târziu, Rusia a anexat peninsula Crimeea a Ucrainei și cele două puteri occidentale au permis acest lucru.

Analiza integrală pe Deutsche Wele