Companiile europene Siemens, Thales și Trumpf au creat un parteneriat pentru a produce un reactor de fuziune nucleară folosind lasere de mare putere, o tehnologie similară cu cea de pe plaforma Măgurele.

Cele trei companii europene s-au alăturat start-upului Marvel Fusion din Germania pentru a dezvolta o nouă metodă de a produce un reactor cu fuziune nucleară. Spre deosebire de alte proiecte în derulare, care se concentrează pe confinare magnetică (controlarea plasmei prin intermediul unui câmp magnetic) și temperaturi foarte înalte pentru a porni reacția de fuziune, noua tehnologie ar urma să folosească lasere de mare intensitate pentru a produce fuziune.

Conform reprezentantului companiei Marvel Fusion, această tehnologie intră acum în primele faze de teste experimentale în urma validării teoretice cu ajutorul unor simulări avansate. Compania a atras deja 35 de milioane de euro iar validarea experimentală ar putea fi gata în 2-3 ani.

Totuși această finanțare este relativ mică față de sumele atrase de firme similare din Statele Unite, care primesc finanțări de sute de milioane și chiar miliarde de dolari pentru dezvoltarea reactoarelor de fuziune. Europa vrea să fie în primul plan al acestei curse pentru fuziune. Reactorul ITER, unul dintre cele mai mari proiecte de cercetare din domeniu, este în construcție în sudul Franței și urmează să fie terminat în 2025. Acesta este un proiect internațional la care participă și alte țări, precum SUA, China, India, Rusia și Japonia, iar costul total estimat este de peste 40 de miliarde de euro.

Dacă se dovedește viabilă, fuziunea nucleară ar putea permite crearea unor cantități mari de energie într-un mod mai sigur decât actualele centrale nucleare, bazate pe fisiunea atomică. Mai mult, reactoarele cu fuziune nu necesită materiale rare (precum uraniul), ci doar litiu și deuteriu, care pot fi produse relativ ușor. În ciuda acestui fapt, este de așteptat ca prețul energiei electrice provenit din fuziune nucleară să fie destul de mare, pentru că tehnologiile avansate, necesare pentru construcție, sunt încă foarte scumpe. În plus, fuziunea nucleară produce cantități semnificative de deșeuri radioactive (mare parte componente ale reactorului), dar acestea au un timp de “răcire” semnificativ mai scurt față de reactoarele cu fisiune (câteva zeci de ani față de mii de ani).

Tehnologia laserelor de mare intensitate a fost dezvoltată de Donna Strickland și Gérard Mourou în anii 1980, invenție pentru care au primit premiul Nobel în fizică în 2018. Mourou a propus după aceea proiectul Extreme Light Infrastructure (ELI) pe baza acestei tehnologii, iar componenta de înaltă putere a acestui proiect a fost instalată la Măgurele și este în curs de comisionare.

Sursă: Financial Times