Pandora Papers. The Guardian dezvăluie tranzacțiile și averile ascunse ale unor persoane foarte apropiate de Vladimir Putin. Deși liderul rus nu apare în niciun document, acestea sugerează că prieteni de încredere (printre care un fost măcelar) au devenit brusc proprietari în acte ai unor case de comerț (inclusiv de petrol), fără a fi propriu-zis oameni de afaceri.

Pentru opinia publică din Rusia (și nu numai) existența unei relații între liderul rus Vladimir Putin și milionara Svetlana Krivonogikh nu este chiar o revelație, dar Pandora Papers dezvăluie modul în care aceasta și alți prieteni foarte apropiați ai lui Putin au dobândit averi uriașe, despre care se presupune doar că ar aparține în realitate liderului de la Kremlin. Numele acestuia nu apare niciunde în tranzacții, dar modul în care apropiații săi s-au îmbogățit, fără a avea nicio altă calitate, sugerează că aceștia nu sunt veritabili oameni de afaceri ci doar “portofele” așa cum chiar presa rusă l-a denumit pe unul dintre ei. Mai jos, integral, dezăluirile făcute de cotidianul britanic The Guardian, care a luat parte la verificarea documentele din uriașa scurgere de informații denumită Pandora Papers:

În septembrie 2003, a avut loc o tranzacție secretă. Locația – Monaco, un paradis fiscal asociat cu bogații lumii. Mai exact, un bloc exclusivist, cu un cazino la ultimul etaj. Un apartament și-a schimbat proprietarul. Un notar local a semnat acordul. Prețul de achiziție: 3,6 milioane euro. Cumpărătorul a obținut de acești bani un apartament de lux la etajul patru, două locuri de parcare, un depozit și dreptul de a utiliza piscina din complexul Monte Carlo Star.

De pe balcon, se vede portul strălucitor din Monaco, plin ochi în timpul verii cu iahturi de lux. Identitatea cumpărătorului real al apartamentului a rămas până acum un mister. Oficial, cumpărătorul era o companie offshore înregistrată în Insulele Virgine Britanice (BVI), Brockville Development Ltd. Aceasta este la rândul său deținută de alte două entități înregistrate în Panama – Sefton Securities și, mai târziu, Radnor Investments SA. Era ca un fel de păpușă rusească, cu beneficiarul final ascuns sub mai multe straturi.

The Guardian a identificat cumpărătorul apartamentului – o femeie care în 2003 avea vârsta de 28 de ani, iar la momentul respectiv era complet necunoscută. Nume: Svetlana Krivonogikh. La sfârșitul anilor 90 aceasta devenise extrem de bogată. Ea a achiziționat un apartament într-un complex prestigios din orașul său natal, Sankt Petersburg, mai multe proprietăți la Moscova, un iaht și alte active, în valoare de aproximativ 100 de milioane de dolari.

Cum se explică această îmbogățire de basm? Conform rapoartelor mass-media, Svetlana Krivonogikh provine dintr-o familie modestă care, în epoca sovietică împărțea un apartament comun, cu o singură baie și o bucătărie cu alte cinci familii. Ea a urmat cursurile unei facultăți de management și a lucrat ca agent de curățenie într-un magazin. Apoi, la sfârșitul anilor 1990, Svetlana Krivonogikh pare să fi dobândit un binefăcător: Vladimir Putin.

În 2020, site-ul de investigații Proekt, unul dintre puținele rămase independente în Rusia, a susținut că Svetlana Krivonogikh se află într-o relație cu Vladimir Putin și a devenit iubita acestuia încă de pe vremea când Putin era viceprimar la Sankt Petersburg (1994-1998).

Indiferent de natura exactă a relației lor, puținele dovezi publice indică faptul că Svetlana Krivonogikh și Vladimir Putin s-au regăsit des în aceleași curse aeriene înainte ca Putin să fi ajuns la putere. În 1998, el a devenit șeful FSB (urmașul KGB), apoi prim-ministru, iar în 2000 i-a succedat la putere lui Boris Yeltsin.

Trei ani mai târziu, în martie 2003, Krivonogikh a născut o fiică, Elizaveta (sau Luiza). Proekt a susținut că Putin este tatăl Luizei, iar Kremlinul nu a comentat aceste dezvăluiri. Putin nu discută despre viața sa privată. El și soția sa, Lyudmila, cu care are două fiice, Masha și Katerina, au divorțat în 2013.

Dar dezvăluirile Pandora Papers nu se referă la o presupusă poveste de dragoste între Putin și Krivonogikh ci la modul în care apropiații lui Putin au folosit Monaco ca centru discret al afacerile lor financiare, prințul Albert de Monaco fiind de altfel în relații foarte bune cu liderul rus. În ultimele două decenii, influența rusă în Monaco a crescut, rușii bogați fiind atrași de clima caldă și de impozitele mici.

Moores Rowland, o firmă de contabilitate și consultanță din Monaco, este conectată la o rețea de companii de avocatură și furnizori de servicii offshore din întreaga lume.  Firma are un director general britanic, Eamonn McGregor. Documentele arată că McGregor a înființat în Insulele Virgine Britanice (BVI) Brockville Development Ltd, compania Svetlanei Krivonogikh.

Pandora Papers dezvăluie că printre clienții lui McGregor se mai numără și Gennady Timchenko, un funcționar din era sovietică ce azi are o avere estimată de Forbes la 22 de miliarde de dolari.  Timchenko și Vladimir Putin sunt prieteni cel puțin de la începutul anilor 1990, când primul era comerciant de petrol la Sankt Petersburg iar cel de-al doilea un politician în ascensiune. În 1991, Putin, pe atunci șef al comitetului de relații externe al orașului, i-a acordat lui Timchenko o licență de export de petrol.

Timchenko a fondat apoi Gunvor, o casă de comerț elvețiană care exportă petrol rusesc. În 2007, politologul Stanislav Belkovsky a pretins că Putin este beneficiarul real al activităților companiei Gunvor. Compania a spus atunci că acuzația este ridicolă și a negat că a avut vreodată vreo legătură cu Putin. Dar  în 2014, după invadarea Crimeei, firma lui Timchenko s-a numărat printre cele puse sub sancțiuni financiare de Administrația Obama, iar Departamentul Trezoreriei SUA a declarat că “activitățile lui Timchenko în sectorul energetic au fost legate direct de Putin. Putin are investiții în Gunvor și ar putea avea acces la fondurile Gunvor.”

Pandora Papers arată că firma de consultanță din Monaco este implicată în modul în care rușii bogați, unii dintre ei supuși sancțiunilor SUA, își ascund proprietățile și afacerile.  Din 2002, Moores Rowland a început să utilizeze un sistem inovator, angajând un mic grup de companii offshore, care dețin active ale diferiților clienți ce rămân ascunși.

Astfel, o singură structură corporativă, Radnor Investments, deține iahtul lui Timchenko, apartamentul lui Krivonogikh și multe altele. Radnor are acțiuni la o altă entitate, Roxlane Corporate. Roxlane Corporate a semnat apoi un așa-numit “contract de încredere” cu Timchenko, permițându-i să-și folosească propriul iaht. În acest labirint de firme paravan, numele clienților reali au dispărut din evidențele fiscale. Acest lucru este legal.

Moores Rowland a creat, de asemenea, un cont corporativ pentru Svetlana Krivonogikh la o bancă privată din Zurich. Înregistrările nu arată cât de mulți bani au trecut prin contul respectiv, dar în 2015 McGregor trimiterea de scrisori către banca elvețiană prin care se angaja să informeze cu privire la orice schimbare de proprietar al contului.

Miliardarul Timchenko a intrat în afaceri cu doi parteneri din Leningrad. Pandora papers arată că toți trei au fost înregistrați ca proprietari ai International Petroleum Products (IPP), o companie privată cu rădăcini în era sovietică. Moores Rowland din Monaco a gestionat IPP, iar avocații lui Timchenko spun că acesta a acționat întotdeauna legal.

La scurt timp după ce Vladimir Putin a devenit președintele Rusiei, în octombrie 2003, cei trei au demisionat de la conducerea casei de comerț și, în aceeași zi, au fost înlocuit de un anume Petr Kolbin. Acesta nu avea nicio calificare pentru acest rol, cu excepția uneia singure – era un vechi prieten din copilărie al lui Putin.

Kolbin a lucrat într-o măcelărie, dar Putin, devenit agent KGB, nu l-a uitat niciodată. În 2001, Petr Kolbin intră în afaceri cu o firmă care furniza echipamente către Gazprom. O altă întreprindere Kolbin, Surguteks, a devenit principalul exportator pentru Surgutneftegas, a patra cea mai mare companie petrolieră din Rusia. Kolbin s-a alăturat lui Timchenko ca partener în diferite proiecte, inclusiv în casele de comerț petrolier IPP și Gunvor, la care a primit o participație de 10%.

Banii au început imediat după aceea să curgă. Înregistrările Moores Rowland arată că Kolbin a deschis un cont bancar în Elveția, în mai 2002 la banca Vontobel din Zurich. Acesta a fost înregistrat pe numele unei companii din Panama, Insize Industries SA. O săptămână mai târziu, Dmitry Gorelov, un ofițer KGB care îl cunoștea pe Putin din anii 1980, de la Dresda, a devenit al doilea acționar. În 2006, Kolbin și Gorelov au deschis un al doilea cont la HSBC Singapore.

Averea lui Kolbin a ajuns în final la 550 de milioane de dolari. Dar acești bani erau de fapt ai lui? Potrivit jurnalistului rus Roman Șleynov, care în 2012 a vorbit cu Kolbin, prietenul lui Putin a continuat să ducă o viață modestă și după ce s-a îmbogățit. “Era un tip obișnuit din St Petersburg, conducea o Toyota și zbura cu Aeroflot. Mi-a spus el însuși: Eu nu sunt om de afaceri. Kolbin avea tot timpul un telefon cu el, pentru că tovarășii seniori îl sunau și îi spuneau ce să semneze”.

Multă vreme Kolbin a rămas în umbră. Apoi, în 2012, ziarul rus Vedomosti l-a dezvăluit ca fiind al treilea coproprietar al companiei Gunvor, alături de Timchenko și de directorul executiv suedez al acestuia, Torbjörn Törnqvist. Când SUA au impus sancțiuni lui Timchenko în 2014, IPP – până în acest moment cunoscut sub numele de LTS Holdings – a fost transferat integral în proprietatea lui Kolbin. Compania susține că Timchenko “s-a îndepărtat complet și irevocabil” de firmă din momentul respectiv.

Legătura familiei lui Kolbin cu Putin, inclusiv poze din adolescență ale celor doi, aveau să apară în 2016, când postul TV Rain s-a dus în satul din regiunea Leningrad al lui Kolbin și a vorbit cu vecinii săi. Potrivit Forbes, Petr Kolbin a murit în 2018. Alexei Navalny, aflat acum în închisoare, a susținut tot timpul că firma Gunvor aparține în realitate lui Putin, dar Gunvor neagă vehement acest lucru.

Yuri Kovalchuk este cel mai mare acționar al Bank Rossiya, o bancă din Sankt Petersburg înființată în 1990 cu fonduri ale partidului comunist. Când Putin a devenit președinte banca a prosperat iar Casa Albă susține că Kovalchuk este bancherul personal al lui Putin. Printre celelalte active ale lui Kovalchuk se numără stațiunea de ski Igora, de lângă Sankt Petersburg, care aparține unei companii numite Ozon LLC. Kovalchuk și la care are o cotă de 25%. Celălalt acționar este Lowbrook Trading, o firmă înregistrată în Cipru, dar în 2020, Proekt a identificat-o pe Svetlana Krivonogikh drept proprietar mascat al stațiunii de ski Igora.

Îmbogățirea prietenilor lui Putin a început în timpul primului său mandat de la Kremlin, moment în care președintele declara în mod public războiul împotriva oligarhilor. El a criticat oamenii de afaceri care au făcut averi în anii 1990. În ultimii ani, Putin a spus că magnații ruși care își ascund averile în paradisuri fiscale nu sunt patrioți.

Pandora reprezintă cea mai mare scurgere de date din istorie, care expun secretele financiare ale celor mai bogați oameni ai lumii, ascunse în paradisuri fiscale. Dosarele au fost transmise către Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ), care le-a împărtășit apoi cu The Guardian, BBC și alte instituții internaționale de presă din întreaga lume.